Un senator pe aripile vantului

Provocat de un cuplu deja celebru al ecranelor romanesti, cuplu caruia, in paranteza fie spus, nu i-a dus nimeni lipsa, dar care s-a reinfiintat de la un timp, senatorul cineast Sergiu Nicolaescu si-a adus singur cateva laude bine simtite, comparandu-se cu cine te-ai fi asteptat mai putin. Intrebat ce crede despre celebra pelicula Pe aripile vantului, Sergiu Nicolaescu a subliniat ca este un film fara varsta si a adus alte exemple "asemanatoare": propriile sale filme, care nu inceteaza sa starneasca valuri de admiratie, chiar si autorului, care are informatii - nu se stie de la cine! - despre faptul ca generatiile de azi adora filmele lui de ieri. Admit ca de la o varsta incolo, cand te uiti inapoi s-ar putea sa vezi numai ce trebuie, dar mi se pare cam mult sa te mandresti cu faptul ca n-ai facut nici o scoala si n-ai avut nici un profesor. Mai ales ca dat fiind personajul e inutil: cine si-ar fi imaginat, Doamne fereste, ca Sergiu Nicolaescu ar fi putut primi vreun sfat vreodata, in materie de cinematografie? Nici macar Orson Welles - cu care se tutuia, cum a tinut sa precizeze - n-a mai putut rosti, mut de admiratie in fata unei asemenea personalitati decat o previziune, ultraadeverita intre timp : "Tu esti ambitios, o sa ajungi mare!". Atat de mare incat l-a bufnit rasul cand a vazut Gladiatorul, el, care a facut un film ca Mircea, ma intelegeti? Atat de mare incat i-au murit, de oboseala probabil, mai toti laudatorii si a ajuns in postura de a-si dicta singur memoriile, demne de un nou Pe aripile vantului unui cuplu precum Badea si Oreste. Atat de mare incat nu stiu cum de a reusit sa intre in aceasta fila de text de la Cronica TV?