Ştiinţa câştigă lupta cu bătrâneţea

Lupta cu vârsta se intensifică tot mai mult. Se testează medicamente care să prelungească viaţa oamenilor, pentru a fi mai sănătoşi la o vârstă înaintată, se caută soluţii de altoire a genelor pentru stoparea îmbătrânirii, iar oamenii dau până la 50.000 de euro pentru a se simţi cu zeci de ani mai tineri după câteva luni de tratament.

Cercetătorii testează în momentul de faţă medicamente care ar putea imita efectele unei diete sărace în calorii. Este vorba despre eliberarea de sub jugul bolilor
sau creşterea speranţei de viaţă, fără ca „pacientul“ să renunţe la o singură calorie, arată o analiză „New York Times“. Asemenea medicamente, aflate deocamdată în teste clinice, păcălesc organismul
, făcându-l să creadă că urmează o astfel de dietă.

Optimismul din jurul acestor soluţii antiîmbătrânire nu este împărtăşit însă de toată lumea, specialiştii în biologie evoluţionară fiind de părere că viaţa nu poate fi prelungită rapid şi uşor. Le-au infirmat această opinie experimentele pe vietăţi mici de laborator, cum sunt limbricii, musculiţele de fructe sau şoarecii.

La toate aceste specii, modificarea unor gene singulare le-a sporit considerabil speranţa de viaţă.

Entuziasmul celor care studiază procesul de îmbătrânire a fost stârnit în ultimii ani de convergenţa a două linii de cercetare: modificarea unor gene singulare şi dieta
cunoscută sub numele de „restricţie calorică“. În acest din urmă caz, cobaii urmează un regim sănătos, dar mai sărac în calorii decât unul normal, şi ajung să trăiască cu 30-40% mai mult. Preţul pe care îl plătesc însă e o parte din fertilitate.

Oamenilor le este aproape imposibil să urmeze o astfel de dietă, aşa că această reţetă a longevităţii a rămas în sertarul ştiinţei timp de mai multe decenii - până când au fost modificate gene singulare, mare parte din ele implicate în reglarea procesului de creştere, a metabolismului energetic şi a reproducerii. Mai precis, transformări ce ţintesc aceleaşi cărări biochimice folosite de restricţia calorică.

Dacă biologii ar identifica aceste direcţii, ar putea crea şi medicamentele care să le activeze. Iar efectele ar fi sporite. Şoarecii supuşi restricţiei calorice par să fie protejaţi de bolile degenerative, ceea ce ar putea explica de ce trăiesc mai mult. Un singur medicament ce protejează organismul împotriva bolilor degenerative ale îmbătrânirii le-ar permite oamenilor să se bucure de sănătate ani mai mulţi, chiar şi dacă nu le-ar spori speranţa de viaţă.

Candidaţii principali sunt aşa-numiţii activatori de sirtuină, care pot imita restricţia calorică. Resveratrolul, un mic ingredient al strugurilor şi al vinului roşu, s-a dovedit cel mai eficient
dintre ele. El a intrat de curând în testele clinice derulate de compania americană Sirtris Pharmaceuticals, alături de alte mici chimicale ce activează sirtuina, dar care pot fi administrate doar în doze mult mai mici.

Cu toate acestea, în ciuda marilor speranţe anunţate de activatorii de sirtuină, nu s-a demonstrat clar dacă aceste substanţe vor funcţiona. Unul dintre marile semne de întrebare ridicate este dacă restricţia calorică se poate aplica oamenilor. Doi experţi americani în procesul de îmbătrânire spun în revista „Nature“ că o dietă săracă în calorii s-ar putea apropia de cea cu care şoarecii au fost obişnuiţi în sălbăticie şi că le-ar prelungi viaţa doar pentru că este mult mai sănătoasă pentru ei.

Un alt cercetător, Steven Austand, de la Universitatea din Texas, a observat însă că restricţia calorică nu sporeşte speranţa de viaţă la şoarecii din sălbăticie, el spunând că beneficiile acestei diete reprezintă produsul celor aflaţi în captivitate. Cobaii sunt însă de mai multe soiuri, ceea ce duce la obţinerea unor rezultate diferite. Motiv pentru care Institutul Naţional de Gerontologie din SUA a stabilit un program de testare a substanţelor în trei laboratoare în acelaşi timp.

Prima rundă de candidaţi include extracte de ceai verde şi resveratrol. Dacă testele pe resveratrol sunt în curs de derulare, luna trecută au fost publicate rezultatele unei alte substanţe, rapamicina, care a dovedit că poate prelungi considerabil viaţa cobailor. Chiar dacă rapamicina nu are nimic de-a face cu restricţia calorică, studiul arată că o chimicală poate fi folosită pentru a face viaţa mai lungă.

Un alt rezultat pozitiv, de data aceasta legat direct de restricţia calorică, a fost oferit luna trecută şi de o serie de maimuţe rhesus supuse unei astfel de diete timp de 20 de ani. La sfârşitul acestei perioade, ele s-au dovedit mai sănătoase decât suratele lor care urmau un regim normal, îmbolnăvindu-se în număr mai mic de diabet, cancer sau afecţiuni cardiace, ceea ce confirmă că restricţia calorică ţine în frâu bolile degenerative ale îmbătrânirii. Fiind cele mai apropiate de oameni, maimuţele pot arăta cel mai bine dacă rezultatele pe cobai se pot aplica şi omenirii.

O soluţie împotriva îmbătrânirii ar putea veni şi din partea medicinii regenerative. Specialistul în domeniu Aubrey de Grey, preşedintele organizaţiei SENS, anunţa în cadrul unei emisiuni de la BBC, de la mijlocul lui august, că în 20-30 de ani procesul de îmbătrânire ar putea fi amânat într-o mare măsură, astfel încât să se ajungă la un risc cât mai scăzut de moarte odată cu fiecare an. El spune că îmbătrânirea constă în acumularea unor „defecţiuni“ moleculare şi celulare, care trebuie reparate prin terapii cu celule stem. „Oamenii nu doar vor arăta, ci se vor şi simţi şi vor funcţiona ca adulţi tineri“, prevede el.

Antropologul Alexandru Bălăşescu a dezvoltat această promisiune a aspectului veşnic tineresc într-un articol publicat în Cotidianul, pornind de la nevoia oamenilor de a se simţi şi frumoşi, nu numai sănătoşi la o vârstă înaintată. „O întreagă industrie, numită anti-ageing, s-a dezvoltat în ultimii ani tocmai pe această idee a menţinerii aspectului tineresc. De ce? Pentru că acesta este definitoriu pentru canonul de frumuseţe actual“, scria el.

Dezvoltarea industriei anti-ageing se bazează pe combinaţia a două discipline separate în epoca modernă: industria frumuseţii şi industria medicală, continua antropologul, oamenii având deja la dispoziţie diverse masaje, creme, balsamuri, alimente, cosmetice, produse farmaceutice şi chiar intervenţii directe în anatomia clientului pentru întinderea pielii sau modificarea unor părţi ale corpului - cele mai avansate şi cele mai scumpe - care le promit nemurirea.

Scumpe sunt deocamdată şi tratamentele din România îndreptate strict împotriva îmbătrânirii, exemplu fiind dat de recent înfiinţata clinică privată SansAge, care se anunţă primul centru anti-ageing din ţară. Pachetul extins de servicii de întreţinere al clinicii ajunge la 15.000 şi chiar la 50.000 de euro şi promite să aducă zece ani de tinereţe în trei, până la şase luni de tratament, potrivit standard.money.ro.

Toate aceste semne sunt considerate de unii specialişti a fi bune
în contextul în care, la sfârşitul lui iulie, Biroul recensământului din SUA prezenta lumii un scenariu sumbru: până în 2040, oamenii cu vârsta de la 65 de ani în sus vor depăşi numeric copiii aflaţi sub vârsta de cinci ani. Experţii americani se aşteaptă ca populaţia de peste 65 de ani să se dubleze în următorii zece ani, de la 506 milioane în 2008 la 1,3 miliarde, adică 14% din populaţia lumii. În prezent, arată studiul, acest segment se îngroaşă deja cu 870.000 de suflete lunar.

Specialiştii americani avertizează că acest fenomen va împovăra fiecare nivel de organizare umană, începând de la structura familiei, continuând cu serviciile de sănătate, cu îngrijitorii şi asistenţii sociali şi culminând cu întrebarea de unde pot fi plătiţi peste un miliard de pensionari. Deşi o speranţă ar putea veni totuşi din unele dintre cele mai sărace şi mai măcinate state al lumii, din Asia, Africa, America Latină şi Caraibe, care vor da piept cu o explozie de natalitate.