Antologia rusinii cu adaugiri

Dezgust, exasperare si disperare. Acestea sint motivele pentru care Virgil Ierunca a facut “Antologia rusinii” de care cei antologati nu se jenau deloc.

Cu acest insectar de citate culese din presa, Virgil Ierunca si Monica Lovinescu provocau de la Europa Libera avansari in ierarhia de partid din tara. In lumea culturii din Romania a fi injurat, cum se spunea, la Europa libera echivala cu un certificat de fidelitate fata de regim. Virgil Ierunca stia asta, la fel cum si el, si Monica Lovinescu stiau ce insemna sa elogieze un om de cultura din Romania. Am vorbit pe aceasta tema cu amindoi, la Bucuresti, dupa 1990. Tocmai pentru ca erau la curent cu efectele pe care le provocau comentariile lor, Monica Lovinescu a inteles de ce Mircea Nedelciu i-a raspuns cu o huiduiala de porunceala in “Luceafarul” dupa un articol elogios la adresa lui difuzat la Europa libera. Nedelciu a regretat apoi in public ca a acceptat sa scrie acel pamflet impotriva Monicai Lovinescu.

Probabil ca daca in aceasta “Antologie a rusinii” Virgil Ierunca i-ar fi inclus pe toti cei care au facut declaratii de amor PCR-ului si lui Nicolae Ceausescu, in presa vremii, cartea care urmeaza sa apara ar fi fost de zece ori mai groasa si mai semnificativa. N-ar fi lipsit din ea Adrian Nastase, Adrian Severin, Ion Iliescu (totusi) si toata liota de politruci mici
din PCR si din UTC care dupa 1989 s-au prezentat ca disidenti sau ca adversari tacuti ai fostului regim.

Oricum, clientii
acestei antologii faceau parte din categorii diferite. In prima figurau profesionistii cu vechime, care laudasera regimul Gheorghiu-Dej si trecusera apoi la epoca Ceausescu. Printre ei se afla si raposatii Mihai Beniuc si Dan Desliu. Amindoi au avut o perioada de acomodare si cu ceausismul, pe care Beniuc a denuntat-o in ultimii sai ani, mai printre dinti, iar Desliu, ca disident. O alta categorie era reprezentata de tinerii talentati si ambitiosi care au devenit cintaretii lui Ceausescu. Singurul dintre ei care nu si-a pierdut memoria (i-ar fi fost imposibil) e Adrian Paunescu, cel care e sau face si azi pe admiratorul genialului Ceausescu.

Exista si o categorie aparte, aceea a romanilor din strainatate care s-au lasat pacaliti de propaganda nationalista a regimului, ca Emil Palade, si care l-au elogiat pe Ceausescu, fara nici un interes personal. Virgil Ierunca l-a introdus cu uimire pe Emil Palade in aceasta antologie, la fel cum, fara pic de mirare, l-a citat pe miliardarul Iosif Constantin Dragan.

Totusi, cum de nu figureaza la loc de cinste in aceasta antologie acad. Eugen Simion sau azi mai putin cunoscutii, dar ilustrii, Radu Gyr, Dobre gindiristul - Nichifor Crainic - sau Geo Dumitrescu?